Weekendul acesta, la Râmnicu Vâlcea, am trăit o cursă care m-a învățat cât de mult contează fiecare detaliu. Am terminat pe locul 2, la doar câteva zecimi în spatele unei Mazda 2. 

A fost o cursa grea, unde am dat tot ce aveam mai bun forțând atât mașina, cât și pe mine la limită. Chiar dacă nu am coborât sub 51.5, am simțit că am tras de absolut tot ce înseamnă mașină, om și limită. 

Ceea ce am trăit acolo mi-a amintit profund cât de solicitant este să performezi. Atât în curse, cât și în design, este nevoie de ani de muncă asiduă pentru a stăpâni momentul în care totul contează. E ușor să vezi clădirea frumoasă sau timpul petrecut pe podium. Dar ceea ce nu este vizibil sunt acele nopți nesfârșite în Revit, SketchUp sau în garaj cu cafea rece și un termen limită care se apropie. În acele momente crești, învățând să înțelegi mașina prin sentimente, nu prin fișe tehnice, și să te conectezi cu proiectul la care lucrezi, la nivel de artă. 

În arhitectură, o placă grafică bună sau un laptop care nu te lasă când faci randări sunt echivalentul unui motor durabil într-o mașină de curse. Poți avea talent, poți avea pasiune – și da, sunt cadouri rare – dar performanța adevărată vine din munca tăcută și grea, din iterații, din erori și corecturi. 

Sunt în continuare pe locul 1 în clasamentul general. Și, exact ca într-un proiect greu, scopul meu nu e doar să termin, ci să rămân în vârf. Prin muncă, luciditate și rezistență psihică. Așa cum o casă frumoasă stă pe o structură invizibilă, la fel și cariera unui arhitect sau a unui sportiv se clădește pe fundația acelor nopți în care nu te vede nimeni, dar tu alegi să arăți lumii cine esti și din ce material esti făcut. 

Ștefan Tihuniuc, Student la Arhitectură în anul V, Facultatea de Arhitectură GM Cantacuzino, Iași 

Pilot Medaru Architects, clasa debutanți 1, clasa open, Campionatul Național de Super Slalom 2024, 2025